Voință!

Structură pentru opera lirică Luceafărul scrisă de Mihai Eminescu.

Opera literara și Curentul literar	Luceafărul Mihai Eminescu Romantism
Introducere	Romantismul este un curent literar care s-a manifestat în prima jumătate a secolului al 19-lea apărând ca reacție împotriva clasicismului. În literatura română acesta se manifestă prin intermediul pașoptiștilor având trăsături specifice printre care se numeră primatul sentimentului în fața rațiunii, Fascinația pentru mister și excepțional, Atracția pentru natură, Istorie și folclor, dar și pentru fantastic sau fabulos.
Anul	Luceafărul apare în 1883 în almanahul societății academice "Romania Jună" 1883.
Tema	Condiția omului de geniu în raport cu iubirea si societatea.
Titlu Sintetic (1cuv), Analitic (2cuv)	Sintetic denotativ = stea conotativ = lucifer care este un romantic. (Înger decăzut devenit demon). Luceafărul la eminescu este omul de geniul după propria declarație.
Tipul de Lirism	Fiecare personaj reprezenta o mască a autorului: Cătălina pământeanca diferită ce aspiră către absolut. Cătălin reprezintă omul comun ce tinde să-și schimbe condiția. Luceafărul este geniul ce dorește corporalitate.
Discurs liric: Structură	Structura este împărțită în 4 tablouri si două planuri. Tabloul 1 = terestru + cosmic Tabloul 2 = terestru Tabloul 3 = cosmic Tabloul 4 = terestru+cosmic Taboul 1 = Imaginar poetic, de factură romantică. În incipit se amintește de sursa de inspirație: "basm-ul fata în grădina de aur". -Apare excepționalul, fata împăratului, unica, trăsături morale perfecte. "A fost odată ca-n povești..." -Aceasta se îndrăgostește de luceafăr (excepționalul de tip romantic și acesta de ea) -Cadrul natural este romantic (fata izolată-n castel). -Apare motivul visului: fata îl cheamă pe luceafăr iar acesta se întrupează în vis "Coboara-n jos Luceafăr blând". -Două întrupări: una angelică din mare și cer iar cealaltă demonică din soare și lună. Fata îl refuză iar luceafărul pleacă spre Demiurg pentru a-i schimba condiția. Tabloul 2 = Idila dintre Cătălina și Cătălin. Trăsături romantice: -Antiteza dintre cei doi: Ea fata împăratului el băiat din flori. Totuși au același nume = aparțin aceleași lumi a muritorilor. -Catalin îi propune dragostea pământească pe care fata o consideră mai potrivită. Tabloul 3 = Surprinde drumul Luceafărului către Demiurg. -Reprezentare romantică: O lumină călătoare. -Refuzul Demiurgului care îl numește Hyperion (cel care se află deasupra tuturor): Îi propune să fie stăpânul lumii însă argumentul suprem este să se uite pe pământ și să-i vadă pe Cătălin și pe Cătălina. Tabloul 4 = Cadrul natural romantic (Seară, flori de tei) - Cei 2 tineri stau îmbrățișati, fata îl cheamă a 3-a oara pe Luceafăr însă pentru a-i fi stea protectoare, a norocului.